Forma, culoarea și proporțiile zâmbetului
Cum sunt gândite detaliile unui zâmbet în raport cu fizionomia și funcția.
Pe această pagină
Cum aleg forma, culoarea și proporțiile?
Aleg forma după față, buze, linia zâmbetului, vârstă și caracterul dinților pacientului, nu dintr-un catalog de forme standard. O formă naturală are mici asimetrii și o textură a suprafeței care se potrivește cu ceilalți dinți.
Pentru proporții folosesc repere, de exemplu raportul dintre lățimea și înălțimea incisivilor centrali (în literatură se citează frecvent un interval în jur de 75-80%). Sunt repere orientative, nu reguli, iar ochiul și fața pacientului au ultimul cuvânt.
Culoarea se stabilește în lumină controlată, cu ghid de culoare și fotografii, iar albirea, dacă este dorită, se face înainte de alegerea nuanței. Nu urmăresc cel mai alb rezultat posibil, ci o nuanță potrivită cu ochii, pielea și ceilalți dinți, în limite naturale.
Ce rol are ocluzia?
Ocluzia, adică modul în care dinții se ating, hotărăște dacă o fațetă rezistă. Marginea incizală a fațetelor preia forțe la fiecare mușcătură, iar contactele în mișcările laterale și înainte trebuie să fie distribuite corect.
Contactele premature, bruxismul și obiceiurile precum roaderea unghiilor cresc riscul de fisuri sau decimentare. De aceea verific ocluzia înainte de tratament, în timpul lucrului și la final, iar în cazurile cu risc recomand o gutieră de protecție.
Planul tău de tratament
Surse
- Layton DM, Walton TR. An up to 16-year prospective study of 304 porcelain veneers. Int J Prosthodont, 2007.
- Morimoto S, Albanesi RB, Sesma N, Agra CM, Braga MM. Main clinical outcomes of feldspathic porcelain and glass-ceramic laminate veneers: a systematic review and meta-analysis of survival and complication rates. Int J Prosthodont, 2016.
- Magne P, Belser U. Bonded Porcelain Restorations in the Anterior Dentition: A Biomimetic Approach. Quintessence, 2002.
Informațiile de pe această pagină au caracter general și educativ. Nu înlocuiesc consultația medicală, iar indicația de tratament se stabilește doar după examinarea fiecărui pacient. Rezultatele diferă de la un caz la altul.
Începe cu o consultație și un plan
Fiecare tratament pornește de la diagnostic: examen clinic, fotografii, radiografii și, când este cazul, analiza ocluziei. Abia apoi discutăm opțiunile.