Fațetele sunt lamele subțiri de ceramică sau compozit, lipite pe fața dintelui pentru a-i schimba forma, culoarea sau proporțiile. Aici explic când le recomand, când nu, și cum decurge tratamentul.
Fiecare zâmbet are propriile proporții. Planul începe cu evaluarea individuală.
Te gândești la fațete? Începem cu o consultație
Sunt Dr. Lorena Bican, medic stomatolog în București. Înainte de a alege ceramica sau compozitul, evaluăm dinții, gingiile și mușcătura și discutăm ce îți dorești să schimbi. Îți explic opțiunile și limitele, inclusiv alternativele mai conservatoare atunci când sunt potrivite.
Mai întâi au fost tratate problemele dentare și corectată poziția dinților și a maxilarelor. Au urmat refacerea dinților din spate și fațetele ceramice.
Spațiile dintre dinți și un dinte închis la culoare după un traumatism au fost tratate printr-un plan care a combinat tratamentul de canal, albirea din interior și refacerea dinților.
O fațetă este o lamelă subțire care acoperă fața vizibilă a dintelui. Poate fi din ceramică, realizată în laborator pe baza unei amprente sau a unei scanări, sau din compozit, modelat direct pe dinte în cabinet.
Fațeta ceramică se lipește adeziv de smalț. După lipire, dintele și fațeta se comportă ca o singură structură, de aceea calitatea smalțului rămas contează mult pentru rezistența lucrării. Termenul „fațete minim invazive” descrie fațete la care se păstrează cât mai mult din smalțul propriu.
Când recomand fațete dentare?
Recomand fațete atunci când problema este în principal de formă, dimensiune sau culoare, iar dinții au suficient smalț sănătos, parodonțiul este sănătos și ocluzia este stabilă.
Dinți mici, conici sau cu formă atipică, de exemplu incisivii laterali.
Margini incizale uzate sau fracturate, în limite care lasă smalț suficient.
Spații între dinți (diasteme), atunci când ortodonția nu este dorită sau nu este indicată.
Modificări de culoare care nu răspund la albire, de exemplu după anumite tratamente sau din cauze intrinseci.
Restaurări vechi extinse pe fețele vizibile, care nu mai pot fi refăcute conservator.
Chiar și în aceste situații, discut mai întâi variantele mai conservatoare, precum albirea, remodelarea minimă sau bonding-ul din compozit.
De ce trebuie să închid spațiile dintre dinți când facem fațete?
Nu este vorba doar despre aspect. Când lipsesc contactele necesare dintre dinții vecini, refacerea lor ajută la împiedicarea împingerii alimentelor în gingia dintre dinți în timpul mestecării. Impactarea repetată a alimentelor poate provoca durere, inflamație și poate contribui la complicații parodontale.
Planificăm forma dinților și poziția contactului ținând cont de papilă — gingia care ocupă spațiul dintre dinți — și păstrăm posibilitatea curățării cu ață dentară sau periuțe interdentare, conform recomandării medicului. Închiderea spațiului nu garantează refacerea papilei: contează și nivelul osului și sănătatea țesuturilor existente.
Fațetele nu înlocuiesc tratamentul unei boli parodontale active. Evaluăm și tratăm cauza înainte de restaurare.
Nu recomand fațete când ele ar acoperi o problemă care trebuie tratată înainte sau când există o variantă mai conservatoare cu același rezultat.
Boală parodontală sau carii active. Le tratăm întâi. Inflamația și cariile trebuie evaluate și controlate înaintea tratamentului restaurator electiv.
Bruxism fără plan de protecție. Forțele repetate pot fisura ceramica sau o pot decimenta. Indicația se stabilește individual; o gutieră poate fi recomandată pentru protecție, dar nu elimină riscul și nu vindecă bruxismul.
Smalț insuficient. Uzura sau eroziunea extinsă lasă puțin smalț pentru lipire. Alte tipuri de restaurări sunt atunci mai potrivite.
Dinți aglomerați sau rotiți. Uneori ortodonția corectează poziția cu mai puțină pierdere de structură decât șlefuirea pentru fațete.
Așteptări pe care fațetele nu le pot îndeplini. De exemplu schimbarea unei ocluzii sau a unei poziții mandibulare.
Igienă orală care nu poate fi menținută. Marginea fațetei se curăță la fel ca dintele, iar controalele rămân obligatorii.
Dacă dinții tăi sunt sănătoși și doar ușor nealiniați sau ușor colorați, de multe ori prima opțiune este ortodonția sau albirea. Sunt soluții mai conservatoare.
Se șlefuiesc întotdeauna dinții pentru fațete?
Nu. Depinde de poziția dintelui, de forma lui și de cât trebuie modificat volumul final. Nu promit „fără șlefuire” pentru toate cazurile, pentru că nu toate o permit.
Un dinte mic sau așezat spre interior poate primi o fațetă cu preparare minimă sau chiar fără preparare. Un dinte voluminos sau înclinat spre exterior are nevoie de eliminarea unui strat de smalț, altfel fațeta ar arăta supradimensionată.
Pentru a decide, planific invers: pornesc de la forma finală, modelată pe wax-up și verificată prin mock-up, și îndepărtez doar cât este necesar ca să încapă ceramica. Așa păstrez smalțul, care este cel mai bun suport pentru lipire.
Cât smalț trebuie păstrat?
Cât mai mult posibil, mai ales la marginea de lipire. Aderența la smalț este mai predictibilă decât aderența la dentină.
Grosimea smalțului diferă de la un dinte la altul și în cadrul aceluiași dinte: este de obicei mai groasă spre marginea incizală și mai subțire spre colet. Preparația se face ghidat, cu o cheie de silicon realizată pe wax-up, iar grosimea îndepărtată se verifică în timpul lucrului. În fațetele minim invazive este vorba, de regulă, de câteva zecimi de milimetru, dar nu există o valoare fixă valabilă pentru toți dinții.
Grosimea fațetei și șlefuirea dintelui
Mută cursorul și vezi ce se întâmplă cu smalțul când preparăm mai adânc. Schema arată un incisiv superior, văzut din lateral.
Smalț
Dentină
Pulpă
Fațetă
Dentină expusă
Liniuțe corai: conturul inițial al dintelui. Albastru: smalțul păstrat. Ivoriu: fațeta ceramică. Linia verde: interfața de lipire.
Preparare minimă, în interiorul smalțului. Lipirea pe smalț este cea mai predictibilă.
Fără preparareMinimăExtinsă
Detaliu mărit, fără scară clinică; culorile separă straturile. În acest model conturul final rămâne fix: prepararea și grosimea fațetei nu sunt aceeași măsură. În practică depind de forma planificată, material și dintele inițial; nu există o adâncime universală de șlefuire.
Dacă preparația ajunge în dentină pe suprafețe mari, rezistența lipirii scade. În astfel de situații analizez dacă fațeta este încă varianta potrivită.
Ce sunt wax-up-ul și mock-up-ul?
Wax-up-ul este un model în care forma finală a dinților este modelată în ceară sau digital, înainte de orice intervenție în gură. Mock-up-ul mută acea formă în gura pacientului, cu un material temporar pus pe dinții nepreparați.
Mock-up-ul este reversibil. Pacientul vede forma, verifică cum vorbește și cum zâmbește cu ea, iar eu verific lungimea, linia mediană și proporțiile. Dacă ceva nu se potrivește, modificăm planul înainte să șlefuim ceva. Mock-up-ul este o aproximare, nu o copie a rezultatului final, pentru că materialul și lustrul ceramicii diferă.
ÎnainteCu mock-up
Mock-up-ul este o aproximare a formei propuse, aplicată reversibil pe dinți. Culoarea și lustrul ceramicii finale diferă. Fotografie ilustrativă, nu o promisiune de rezultat.
Aleg forma după față, buze, linia zâmbetului, vârstă și caracterul dinților pacientului, nu dintr-un catalog de forme standard. O formă naturală are mici asimetrii și o textură a suprafeței care se potrivește cu ceilalți dinți.
Pentru proporții folosesc repere, de exemplu raportul dintre lățimea și înălțimea incisivilor centrali (în literatură se citează frecvent un interval în jur de 75-80%). Sunt repere orientative, nu reguli, iar ochiul și fața pacientului au ultimul cuvânt.
Culoarea se stabilește în lumină controlată, cu ghid de culoare și fotografii, iar albirea, dacă este dorită, se face înainte de alegerea nuanței. Nu urmăresc cel mai alb rezultat posibil, ci o nuanță potrivită cu ochii, pielea și ceilalți dinți, în limite naturale.
Ce rol are ocluzia?
Ocluzia, adică modul în care dinții se ating, hotărăște dacă o fațetă rezistă. Marginea incizală a fațetelor preia forțe la fiecare mușcătură, iar contactele în mișcările laterale și înainte trebuie să fie distribuite corect.
Contactele premature, bruxismul și obiceiurile precum roaderea unghiilor cresc riscul de fisuri sau decimentare. De aceea verific ocluzia înainte de tratament, în timpul lucrului și la final, iar în cazurile cu risc recomand o gutieră de protecție.
Ce se întâmplă dacă pacientul are supraacoperire verticală accentuată (ocluzie adâncă / deep bite)?
La un overbite accentuat, incisivii superiori acoperă vertical mult din cei inferiori, iar marginile lor se lovesc zilnic de fețele dinților din față. Fațetele lungite în această situație sunt mai expuse fracturii.
Înainte să promit o modificare de lungime sau formă, analizez dacă ocluzia o permite. Uneori soluția este un design al marginii care evită contactul în zonele subțiri, alteori un tratament ortodontic sau alt tip de restaurare este mai potrivit. Pot exista și situații în care ceea ce își dorește pacientul nu se poate face în siguranță.
Fațete ceramice sau bonding din compozit?
Nu există o variantă mai bună pentru toți. Alegerea depinde de cât trebuie modificat dintele, de forțele ocluzale, de așteptările estetice și de posibilitatea de a repara lucrarea ulterior.
Criteriu
Fațete ceramice
Bonding din compozit
Cum se realizează
În laborator, pe amprentă sau scanare, în mai multe vizite.
Direct în cabinet, de regulă într-o singură ședință per zonă.
Preparare
Minimă până la moderată, în funcție de caz.
Adesea minimă sau deloc, se adaugă material.
Stabilitatea culorii
Foarte stabilă în timp, ceramica glazurată nu se pigmentează.
Se poate pigmenta sau își poate pierde luciul în timp.
Rezistență la uzură
Bună.
Mai mică, dar suficientă în multe cazuri.
Reparare
Mai dificilă. O fisură poate necesita înlocuirea fațetei.
Ușor de reparat sau de refăcut.
Reversibilitate
Depinde de câtă structură s-a îndepărtat.
Mai mare, mai ales dacă nu s-a preparat smalțul.
Bonding-ul este util și ca pas de probă sau ca soluție temporară. Fațetele ceramice sunt potrivite când se urmărește stabilitate în timp și controlul precis al formei și culorii.
Fațete după aparat dentar?
Da, pot fi luate în calcul după ortodonție, dar cu o ordine clară: mai întâi poziția dinților, apoi forma lor. Fațetele nu mută dinții, ci modifică forma, dimensiunea și culoarea.
După ortodonție pot rămâne spații reziduale, dinți mai mici decât spațiul disponibil sau diferențe de formă. Aceste situații sunt tratate pe pagina despre reabilitarea post-ortodontică. Contenția rămâne importantă și trebuie luată în calcul la planificare.
Fațete ceramice: etapele tratamentului
Tratamentul presupune, orientativ:
1. Consultație și planificare
Consultație clinică, fotografii, scanare intraorală și analiza estetică și funcțională.
2. Wax-up și Mock-up
Este planificată forma viitoare a dinților, iar rezultatul poate fi simulat înaintea realizării restaurărilor definitive.
3. Pregătirea și scanarea dinților
Dinții sunt preparați doar atunci când este necesar și într-o manieră cât mai conservatoare. Ulterior este realizată scanarea finală pentru laborator.
4. Proba și cimentarea definitivă
Sunt verificate forma, culoarea, adaptarea și ocluzia, apoi fațetele sunt cimentate definitiv.
Pentru pacienții internaționali
Pentru fațetele ceramice sunt necesare, orientativ, 4–5 vizite clinice.
Tratamentul poate fi organizat în două deplasări în București.
Prima deplasare poate include consultația, planificarea, mock-up-ul, pregătirea dinților și scanarea finală. Orientativ, recomandăm o ședere de aproximativ 3–5 zile, în funcție de numărul dinților și complexitatea cazului.
După scanarea finală, pacientul poate pleca din România în perioada în care laboratorul realizează restaurările.
A doua deplasare este destinată probei și cimentării definitive și poate necesita, orientativ, 1–2 zile.
Timpul exact și numărul vizitelor se adaptează particularităților fiecărui pacient și sunt stabilite după consultație.
Fațete directe din compozit
Fațetele din compozit sunt realizate direct pe suprafața dintelui și permit modificarea formei, proporțiilor și anumitor caracteristici estetice printr-o abordare conservatoare.
În funcție de situația inițială, tratamentul poate fi complet aditiv sau poate necesita o preparație minimă.
Tratamentul este simplificat în trei etape principale:
1. Planificarea zâmbetului
Consultație, fotografii, scanare și stabilirea formei finale.
2. Realizarea fațetelor
Restaurările din compozit sunt realizate direct pe dinți, sub izolare, și modelate conform planului stabilit.
3. Finisare și control
Sunt ajustate forma, textura și contactele ocluzale, apoi restaurările sunt finisate și lustruite.
Poate fi recomandată ulterior o vizită scurtă pentru control și eventuale retușuri.
Pentru pacienții internaționali
În funcție de numărul dinților implicați, tratamentul poate fi realizat orientativ în 2–3 vizite, de multe ori în cadrul unei singure deplasări.
Pentru cazurile extinse, recomandăm în general o ședere de aproximativ 2–4 zile, la care se poate adăuga ulterior un control.
Durata exactă este stabilită individual după evaluarea cazului.
Cât rezistă fațetele și care sunt limitele lor?
Nu pot garanta o durată. Studiile clinice arată rate bune de supraviețuire pe termen lung pentru fațetele ceramice lipite pe smalț, dar rezultatul individual depinde de ocluzie, de igienă, de obiceiuri și de controale.
Fațetele pot dezvolta fisuri, se pot decimenta sau pot avea probleme la margine, iar uneori trebuie înlocuite. Dacă s-a îndepărtat smalț, procedura nu mai poate fi anulată complet. Pot apărea sensibilități temporare. De aceea le văd ca pe un tratament care necesită întreținere, nu ca pe o soluție definitivă.
Detalii de zâmbet
Fotografii din documentarea clinică. Indicația de tratament se stabilește individual.
Layton DM, Walton TR. An up to 16-year prospective study of 304 porcelain veneers. Int J Prosthodont, 2007.
Morimoto S, Albanesi RB, Sesma N, Agra CM, Braga MM. Main clinical outcomes of feldspathic porcelain and glass-ceramic laminate veneers: a systematic review and meta-analysis of survival and complication rates. Int J Prosthodont, 2016.
Aschheim KW (ed.). Esthetic Dentistry: A Clinical Approach to Techniques and Materials. 3rd ed. Mosby, 2015.
Informațiile de pe această pagină au caracter general și educativ. Nu înlocuiesc consultația medicală, iar indicația de tratament se stabilește doar după examinarea fiecărui pacient. Rezultatele diferă de la un caz la altul.
Cum stabilim planul și costul fațetelor?
La consultație discutăm dinții care necesită tratament, materialul, investigațiile și eventualele tratamente pregătitoare. Numărul fațetelor nu se alege după fotografiile altui pacient. Costul și durata se stabilesc individual, după evaluare.
Fiecare tratament pornește de la diagnostic: examen clinic, fotografii, radiografii și, când este cazul, analiza ocluziei. Abia apoi discutăm opțiunile.