Reabilitări

Formă și funcție, în același plan. De la finisarea zâmbetului după ortodonție la reconstrucții complexe.

Autor: Dr. Lorena BicanActualizat:

Pe această pagină
Detaliu din documentarea fotografică a zâmbetului
Fiecare zâmbet are propriile proporții. Planul începe cu evaluarea individuală.

Reabilitare post-ortodontică

Ai terminat tratamentul cu aparat, dar forma dinților, spațiile rămase sau felul în care se ating nu sunt cum te așteptai? Aici explic de ce se întâmplă și ce opțiuni există.

De ce trebuie să închid spațiile dintre dinții de sus și cei de jos?

Pentru a mesteca eficient, dinții trebuie să aibă contacte stabile și bine distribuite când închizi gura. Dacă anumite măsele nu se ating, ele nu participă corespunzător la sprijinul mușcăturii, iar forțele se pot concentra pe mai puțini dinți și pe restaurările lor.

În reabilitare, atunci când este indicat, refacem forma și înălțimea dinților pentru ca mai mulți dinți să participe la sprijin și pentru o distribuție favorabilă a forțelor de masticație. Scopul este să obținem contacte suficiente, stabile și bine distribuite, nu doar un număr cât mai mare de puncte. Verificăm contactele atât la închidere, cât și în mișcările mandibulei.

Mai întâi stabilim cauza lipsei contactelor. Planul poate include finisare ortodontică, refacerea formei dinților sau combinarea tratamentelor; restaurările nu înlocuiesc o corecție ortodontică necesară.

Surse: concepte ocluzale în reabilitarea orală; evaluarea contactelor ocluzale.

Am terminat aparatul, dar dinții nu se ating corect. De ce?

Ortodonția aliniază poziția dinților. Modul în care se ating între ei depinde și de forma și dimensiunea lor, iar uneori aceste două lucruri nu se potrivesc perfect.

La finalul tratamentului, contactele pot fi puține sau punctiforme și se pot așeza în săptămânile următoare. Diferențele de formă (dinți mici, uzați sau conici) nu se corectează cu aparatul. Dacă problema este de poziție, ortodontul poate face ajustări de finisare, de aceea prima discuție ar trebui să fie cu el. Restaurările nu mută dinții și nu înlocuiesc finisarea ortodontică.

De ce rămân spații după ortodonție?

Cele mai frecvente cauze sunt: dinți mai mici decât spațiul disponibil, recidiva, adică tendința dinților de a se deplasa înapoi, și anatomia țesuturilor din jur.

  • Dinți mai mici decât spațiul. Incisivii laterali mici sau conici lasă spații pe care aparatul nu le poate „închide” fără să afecteze celelalte poziții.
  • Recidivă. Dacă contenția nu este purtată conform indicațiilor, dinții se pot muta înapoi, inclusiv spațiile.
  • Frenul labial sau țesutul gingival. Uneori contribuie la reapariția unui spațiu între incisivii centrali.
  • Spațiu lăsat intenționat. Ortodontul poate lăsa spațiu ca dinții să fie apoi restaurați la proporțiile corecte. Este o decizie de planificare, nu o greșeală.

Cum se închid spațiile rămase

Trage cursorul ca să adaugi material pe dinții mici. Linia punctată arată forma-țintă stabilită pe wax-up.

  • Dinte natural — poziție fixă
  • Compozit adăugat — evidențiat în verde
Spațiu ilustrativ rămas100%

Incisivii laterali sunt mai mici decât spațiul disponibil, așa că rămân spații pe ambele părți.

Fără restaurareRestaurat

Model educativ, fără scară clinică. Procentul indică progresul demonstrației, nu o măsurătoare a spațiilor unui pacient. Compozitul clinic este ales în nuanța dintelui.

Completează suprafețele de masticație

Mișcă fiecare cursor pentru a adăuga material pe un dinte lateral.

  • Dinte natural
  • Material adăugat
  • Linie punctată: contur ilustrativ
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Ilustrație educativă, nu simulare de tratament. Procentele indică adaosul ilustrat, nu o grosime în milimetri sau o recomandare de tratament. Verdele evidențiază materialul, nu nuanța sa clinică. Forma dinților și ocluzia se evaluează individual.

De ce dinții din spate nu se ating după tratamentul ortodontic?

Un articol mai amănunțit este De ce rămân spații după aparatul dentar?

Cum refacem forma dinților după aparat?

Cel mai des prin restaurări aditive, adică adăugăm material în loc să eliminăm smalț. Sunt două variante principale: compozit aplicat direct pe dinte sau fațete ceramice.

Scopul este să obținem proporții corecte, contacte între dinți care se sprijină bine și o formă potrivită feței. Alegerea depinde de cât trebuie adăugat, de ocluzie și de posibilitatea conservării țesuturilor dentare. Am descris diferențele pe pagina despre fațete și bonding.

Ce rol are wax-up-ul după ortodonție?

Wax-up-ul este un model tridimensional al formei finale. Îl folosesc ca să văd ce spațiu este nevoie ca dinții să aibă proporțiile dorite, înainte să adaug material.

Idealul este ca planul să fie discutat cu ortodontul încă din timpul tratamentului, ca spațiul să fie distribuit pentru restaurări. Wax-up-ul se transferă apoi în gură printr-un mock-up reversibil, iar în cazul compozitului servește ca ghid printr-o cheie de silicon.

Când este momentul potrivit pentru restaurări?

Momentul se stabilește împreună cu ortodontul, în funcție de poziția dinților, sănătatea gingiei și planul de contenție. Restaurările pot fi necesare la final sau în timpul tratamentului; nu există o perioadă unică de așteptare pentru toți pacienții.

Nu îndepărtez și nu modific contenția fără acordul medicului ortodont. Dacă forma dinților se modifică, contenția poate necesita adaptare sau refacere, în coordonare cu ortodontul.

Ce se întâmplă cu contenția?

Contenția rămâne importantă și după restaurări. Dinții au tendința de a se deplasa toată viața, iar restaurările nu opresc această deplasare.

Contenția poate fi fixă, lipită pe fața interioară a dinților, sau mobilă, o gutieră purtată noaptea. Alegerea o face ortodontul împreună cu pacientul, iar planul de restaurare o ia în calcul.

Ce opțiuni există?

De la cel mai conservator la cel mai extins:

  • Ajustări de finisare ortodontică, când problema este poziția.
  • Remodelări minime ale smalțului, când corecția este foarte mică.
  • Compozit aditiv direct, pentru spații mici și dinți mici.
  • Fațete ceramice, când se dorește stabilitate și control precis al formei și culorii.
  • Restaurări mai extinse, în cazuri cu uzură sau formă mult modificată. Vezi reabilitarea orală complexă.

Când nu recomand restaurări imediat?

Când poziția dinților poate fi îmbunătățită mai conservator prin ortodonție, când gingia este inflamată sau când stabilitatea dentară și planul de contenție nu au fost evaluate împreună cu ortodontul. Grăbirea restaurărilor înaintea stabilizării poate duce la lucrări care trebuie refăcute.

Reabilitarea restaurativă: etape și vizite

După finalizarea tratamentului ortodontic, poziția dinților poate fi corectă, însă forma acestora nu permite întotdeauna obținerea unor contacte și a unei funcții ideale.

Pot rămâne dinți abrazați sau erodați, diferențe de formă și proporție, spații, cuspizi insuficient dezvoltați sau contacte ocluzale și interproximale incomplete.

În aceste situații, rezultatul tratamentului ortodontic poate fi completat printr-o reabilitare restaurativă post-ortodontică.

Cum se desfășoară

1. Planificarea

Sunt analizate forma dinților, contactele și ocluzia. Prin fotografii, scanare intraorală și wax-up este stabilită morfologia finală.

2. Reabilitarea restaurativă

Dinții care necesită modificări sunt reconstruiți în principal prin tehnici adezive minim invazive cu compozit.

Pot fi refăcute forma dinților, cuspizii, crestele marginale, contactele interproximale și contactele ocluzale.

Dacă situația clinică o impune, reabilitarea poate integra și restaurări provizorii, coroane, onlay-uri sau alte restaurări indirecte.

3. Finalizare și control

Sunt verificate și ajustate contactele și ocluzia, sunt realizate fotografiile și scanarea finală și, atunci când este necesar, este refăcut retainerul pe noua situație.

Procedurile adezive sunt realizate cu izolare și, atunci când situația permite, cu magnificare optică.

Pentru pacienții internaționali

O reabilitare post-ortodontică predominant restaurativă poate necesita, orientativ, 3–4 vizite clinice.

În multe situații, tratamentul poate fi concentrat într-o deplasare de aproximativ 4–7 zile, urmată, dacă este necesar, de un control ulterior.

Timpul și numărul vizitelor se adaptează întotdeauna particularităților fiecărui pacient, numărului de dinți tratați și complexității cazului.

Reabilitări restaurative aditive post-ortodontice

Poziția dentară și forma dintelui sunt evaluate împreună. Când există indicație, completările adezive pot reface volumele lipsă fără a deplasa dinții.

Surse

  1. Aschheim KW (ed.). Esthetic Dentistry: A Clinical Approach to Techniques and Materials. 3rd ed. Mosby, 2015.
  2. Layton DM, Walton TR. An up to 16-year prospective study of 304 porcelain veneers. Int J Prosthodont, 2007.

Informațiile de pe această pagină au caracter general și educativ. Nu înlocuiesc consultația medicală, iar indicația de tratament se stabilește doar după examinarea fiecărui pacient. Rezultatele diferă de la un caz la altul.

Reabilitări restaurative post-ortodontice

Fotografii retușate digital pentru iluminare și claritate. Documentarea prezintă un caz individual; rezultatele diferă de la un pacient la altul.

Caz clinic: restaurări aditive după ortodonție

Reabilitare orală complexă

Reabilitarea orală complexă înseamnă refacerea funcției și a aspectului mai multor dinți, uneori a întregii arcade, pe baza unui diagnostic și a unui plan interdisciplinar.

Ce este o reabilitare orală complexă?

Este un tratament în care mai mulți dinți sunt afectați în același timp, iar fiecare nu poate fi tratat separat de ceilalți. Obiectivul este un sistem stabil: funcțional, estetic și sănătos pe termen lung.

Cazurile pornesc de obicei de la uzură, eroziune, fracturi, pierderi dentare, restaurări vechi multiple sau o ocluzie care s-a modificat în timp.

Când este necesară o reabilitare complexă?

Când problemele nu mai pot fi rezolvate dinte cu dinte, fără să se ia în calcul ocluzia și restul arcadei.

  • Uzură dentară avansată, cu dinți scurtați sau sensibili.
  • Suspiciune de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie.
  • Pierderi dentare multiple sau edentări parțiale.
  • Multe restaurări vechi, coroane cu margini deficitare, lucrări care trebuie refăcute.
  • Ocluzie schimbată după alte tratamente, dinți migrați, probleme de masticație.

Ce este uzura dentară și când nu mai este doar o problemă estetică?

Uzura dentară este pierderea progresivă a structurii dinților, din cauze care nu sunt carii. Devine o problemă medicală când afectează funcția, provoacă sensibilitate sau ajunge în dentină.

  • Atriția apare prin contactul dintre dinți, de exemplu în bruxism.
  • Abraziunea apare din cauza unui agent extern, cum ar fi un periaj agresiv sau anumite obiceiuri.
  • Eroziunea este pierderea chimică a țesuturilor dure dentare prin acizi care nu provin din bacteriile cariogene; acizii pot avea origine alimentară sau gastrică.

Uzura dentară pe etape

Alege o etapă sau trage cursorul. Vezi cum se scurtează dinții și când apare dentina.

  • Smalț
  • Dentină expusă
  • Forma inițială

Smalțul este intact, iar marginile incizale au forma naturală.

Schemă ilustrativă. Ritmul și gradul uzurii diferă de la o persoană la alta.

Completează suprafețele de masticație

Mișcă fiecare cursor pentru a adăuga material pe un dinte lateral.

  • Dinte natural
  • Material adăugat
  • Linie punctată: contur ilustrativ
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Ilustrație educativă, nu simulare de tratament. Procentele indică adaosul ilustrat, nu o grosime în milimetri sau o recomandare de tratament. Verdele evidențiază materialul, nu nuanța sa clinică. Forma dinților și ocluzia se evaluează individual.

De ce dinții din spate nu se ating după tratamentul ortodontic?

De regulă cauzele se combină. Expunerea dentinei poate favoriza progresia, dar evoluția diferă între pacienți. Evaluarea și controlul factorilor cauzali însoțesc tratamentul restaurator și continuă după acesta. Mai multe detalii în articolul Uzura dentară: când nu mai este doar o problemă estetică.

Ce este dimensiunea verticală de ocluzie?

Este distanța dintre două repere anatomice, unul asociat maxilarului și celălalt mandibulei, atunci când dinții sunt în contact ocluzal. Uzura dinților poate scurta coroanele, dar organismul compensează adesea prin deplasarea dinților, deci dimensiunea verticală nu este neapărat redusă.

Nu o modific din reflex. Decizia se ia după analiză, cu fotografii, măsurători și modele de studiu, iar creșterea ei se testează întâi reversibil, cu un mock-up sau o gutieră. Dacă pacientul se adaptează bine, trecem la lucrările definitive.

Cu ce refac dinții: compozit, onlay, coroane sau table-top?

Aleg cea mai puțin invazivă soluție care rezolvă problema în mod predictibil. Nu există o soluție potrivită pentru toate cazurile, iar într-o reabilitare se pot combina mai multe.

  • Compozit direct, aditiv. Poate conserva țesut dentar și permite reparații. Îndepărtarea nu este garantat lipsită de efecte asupra dintelui.
  • Onlay, overlay sau „table-top”. Restaurări parțiale din ceramică sau compozit, cu grade diferite de acoperire ocluzală. Indicația depinde de țesutul restant, de spațiul disponibil și de posibilitatea adeziunii.
  • Fațete. Pentru fețele vizibile ale dinților din față, când smalțul permite lipirea. Detalii pe pagina despre fațete dentare.
  • Coroane. Când dintele nu mai are suficient suport pentru o restaurare adezivă parțială.

Când intră implanturile în plan?

Când lipsesc dinți sau când unii dinți nu mai pot fi păstrați. Poziția implantului se stabilește în funcție de lucrarea finală, nu invers, deci planificarea începe cu forma dinților, apoi cu cea a implantului.

Partea chirurgicală se planifică împreună cu medicul care o execută, iar planul întreg este stabilit înainte de prima intervenție.

Dinți și implanturi, văzute din profil

Așază câte o coroană pe fiecare implant. Dinții naturali și implanturile rămân pe poziție.

  • Dinte / coroană
  • Implant
  • Bont protetic
  • Os
  • Gingie

0 din 2 coroane așezate în ilustrație.

Ilustrație sagitală simplificată, nu simulare chirurgicală sau de tratament. Implantul se află în os; bontul face legătura cu coroana. Demonstrația arată coroane separate pe implanturi, nu o punte unită cu dinții naturali. Vindecarea, încărcarea și tipul restaurării se stabilesc individual.

De ce apare uneori tratament ortodontic înainte?

Ortodonția poate muta dinții în poziții care permit restaurări mai conservatoare: creează spațiu, îndreaptă axele dinților sau redistribuie spațiul pentru proporții corecte.

Fără această etapă ar trebui să eliminăm mai mult smalț sau să compromitem forma. Timpul suplimentar merită, dacă se evită lucrări mai invazive. Vezi și reabilitarea post-ortodontică.

Etapele reabilitării orale complexe

O reabilitare orală complexă este indicată atunci când tratamentul trebuie să integreze mai mulți dinți și mai multe tipuri de restaurări pentru refacerea esteticii, funcției și ocluziei.

Nu este obligatoriu ca toți dinții să primească același tip de restaurare.

În funcție de necesitățile fiecărui dinte, tratamentul poate combina:

  • restaurări directe din compozit;
  • fațete;
  • onlay-uri și overlay-uri;
  • coroane;
  • restaurări provizorii;
  • restaurări pe implanturi.

Obiectivul este alegerea celei mai potrivite și conservative soluții pentru fiecare dinte.

Etapele principale

1. Diagnostic și planificare

Consultație, fotografii, scanări și investigațiile necesare, urmate de planificarea estetică, funcțională și ocluzală.

2. Etapa restaurativă și provizorie

Pot fi realizate restaurări directe, preparații pentru restaurări indirecte și lucrări provizorii care permit testarea formei și a noii ocluzii.

3. Restaurările definitive

După validarea rezultatului sunt realizate restaurările definitive.

4. Control și mentenanță

Sunt verificate restaurările și ocluzia și se stabilesc controalele ulterioare.

Pentru pacienții internaționali

O reabilitare complexă fără necesitatea unui tratament ortodontic sau implantologic poate necesita, orientativ, 5–7 vizite, uneori mai multe în funcție de complexitate.

Tratamentul este de regulă organizat în două sau mai multe deplasări, astfel încât să existe timp pentru etapa de diagnostic, testarea restaurărilor provizorii și realizarea restaurărilor definitive.

Pentru o etapă restaurativă complexă poate fi necesară o ședere orientativă de aproximativ 5–10 zile, însă calendarul exact se stabilește numai după diagnostic.

Timpul și numărul vizitelor sunt adaptate particularităților fiecărui pacient și pot fi modificate pe parcurs în funcție de răspunsul clinic și de tratamentele necesare.

Care sunt limitele unei reabilitări complexe?

Nu toate cazurile pot fi rezolvate conservator, iar uneori trebuie acceptate compromisuri. Tratamentul durează, adesea luni, și necesită mai multe ședințe.

Rezultatul depinde și de pacient: igienă, purtarea gutierei, prezența la controale. Nu promit un rezultat identic cu cel al altor cazuri, pentru că fiecare situație este diferită.

Reabilitare cu ortodonție și implanturi

Atunci când poziția dinților trebuie modificată înainte de reabilitare sau există dinți lipsă care trebuie înlocuiți prin implanturi, tratamentul se desfășoară etapizat.

Acesta poate include:

  • diagnostic și planificare interdisciplinară;
  • tratament ortodontic;
  • tratament implantologic sau chirurgical;
  • perioada necesară vindecării și osteointegrării;
  • etapa restaurativă și protetică;
  • restaurările definitive;
  • controale și mentenanță.

În aceste cazuri nu poate fi stabilit un număr standard de vizite.

Durata depinde de tratamentul ortodontic, numărul implanturilor, necesitatea procedurilor de augmentare osoasă, perioadele biologice de vindecare și complexitatea restaurării finale.

Pentru pacienții internaționali, după stabilirea diagnosticului este realizat un calendar personalizat al tratamentului, iar etapele care necesită prezența în București sunt grupate, pe cât posibil, pentru reducerea numărului de deplasări.

Planificarea estetică și funcțională

În cazurile estetice sau funcționale mai complexe pot fi utilizate protocoale suplimentare de planificare.

Smile Pack

Poate include, în funcție de caz:

  • fotografii și scanări;
  • amprente și înregistrări necesare planificării;
  • wax-up;
  • mock-up;
  • restaurări provizorii;
  • scanări și înregistrări suplimentare pe parcursul tratamentului.

Scopul este planificarea și testarea rezultatului estetic înainte de finalizarea restaurărilor definitive.

Bite Pack

În cazurile în care relațiile ocluzale necesită o analiză mai amplă, planificarea poate include:

  • scanări și amprente;
  • înregistrări cu arcul facial;
  • înregistrări ocluzale;
  • analiza relațiilor intermaxilare;
  • wax-up;
  • restaurări provizorii;
  • reevaluări și înregistrări pe parcursul tratamentului.

Aceste informații permit testarea și validarea funcției înainte ca situația finală să fie transferată restaurărilor definitive.

Surse

  1. Loomans B, Opdam N, Attin T, et al. Severe tooth wear: European consensus statement on management guidelines. J Adhes Dent, 2017.
  2. Vailati F, Belser UC. Full-mouth adhesive rehabilitation of a severely eroded dentition: the three-step technique. Eur J Esthet Dent, 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter general și educativ. Nu înlocuiesc consultația medicală, iar indicația de tratament se stabilește doar după examinarea fiecărui pacient. Rezultatele diferă de la un caz la altul.

Ai o întrebare despre tratament?

Începe cu răspunsurile scurte pentru pacienți, apoi discutăm opțiunile potrivite la consultație.

Întrebări și răspunsuri →

Începe cu o consultație și un plan

Fiecare tratament pornește de la diagnostic: examen clinic, fotografii, radiografii și, când este cazul, analiza ocluziei. Abia apoi discutăm opțiunile.

Programează o consultație