Reabilitare post-ortodontică

Ai terminat tratamentul cu aparat, dar forma dinților, spațiile rămase sau felul în care se ating nu sunt cum te așteptai? Aici explic de ce se întâmplă și ce opțiuni există.

Autor: Dr. Lorena BicanActualizat:

Pe această pagină
Detaliu din documentarea fotografică a zâmbetului
Fiecare zâmbet are propriile proporții. Planul începe cu evaluarea individuală.

Am terminat aparatul, dar dinții nu se ating corect. De ce?

Ortodonția aliniază poziția dinților. Modul în care se ating între ei depinde și de forma și dimensiunea lor, iar uneori aceste două lucruri nu se potrivesc perfect.

La finalul tratamentului, contactele pot fi puține sau punctiforme și se pot așeza în săptămânile următoare. Diferențele de formă (dinți mici, uzați sau conici) nu se corectează cu aparatul. Dacă problema este de poziție, ortodontul poate face ajustări de finisare, de aceea prima discuție ar trebui să fie cu el. Restaurările nu mută dinții și nu înlocuiesc finisarea ortodontică.

De ce trebuie să închid spațiile dintre dinții de sus și cei de jos?

Pentru a mesteca eficient, dinții trebuie să aibă contacte stabile și bine distribuite când închizi gura. Dacă anumite măsele nu se ating, ele nu participă corespunzător la sprijinul mușcăturii, iar forțele se pot concentra pe mai puțini dinți și pe restaurările lor.

În reabilitare, atunci când este indicat, refacem forma și înălțimea dinților pentru ca mai mulți dinți să participe la sprijin și pentru o distribuție favorabilă a forțelor de masticație. Scopul este să obținem contacte suficiente, stabile și bine distribuite, nu doar un număr cât mai mare de puncte. Verificăm contactele atât la închidere, cât și în mișcările mandibulei.

Mai întâi stabilim cauza lipsei contactelor. Planul poate include finisare ortodontică, refacerea formei dinților sau combinarea tratamentelor; restaurările nu înlocuiesc o corecție ortodontică necesară.

Surse: concepte ocluzale în reabilitarea orală; evaluarea contactelor ocluzale.

De ce rămân spații după ortodonție?

Cele mai frecvente cauze sunt: dinți mai mici decât spațiul disponibil, recidiva, adică tendința dinților de a se deplasa înapoi, și anatomia țesuturilor din jur.

  • Dinți mai mici decât spațiul. Incisivii laterali mici sau conici lasă spații pe care aparatul nu le poate „închide” fără să afecteze celelalte poziții.
  • Recidivă. Dacă contenția nu este purtată conform indicațiilor, dinții se pot muta înapoi, inclusiv spațiile.
  • Frenul labial sau țesutul gingival. Uneori contribuie la reapariția unui spațiu între incisivii centrali.
  • Spațiu lăsat intenționat. Ortodontul poate lăsa spațiu ca dinții să fie apoi restaurați la proporțiile corecte. Este o decizie de planificare, nu o greșeală.

Cum se închid spațiile rămase

Trage cursorul ca să adaugi material pe dinții mici. Linia punctată arată forma-țintă stabilită pe wax-up.

  • Dinte natural — poziție fixă
  • Compozit adăugat — evidențiat în verde
Spațiu ilustrativ rămas100%

Incisivii laterali sunt mai mici decât spațiul disponibil, așa că rămân spații pe ambele părți.

Fără restaurareRestaurat

Model educativ, fără scară clinică. Procentul indică progresul demonstrației, nu o măsurătoare a spațiilor unui pacient. Compozitul clinic este ales în nuanța dintelui.

Completează suprafețele de masticație

Mișcă fiecare cursor pentru a adăuga material pe un dinte lateral.

  • Dinte natural
  • Material adăugat
  • Linie punctată: contur ilustrativ
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Fără adaosContur ilustrat
Ilustrație educativă, nu simulare de tratament. Procentele indică adaosul ilustrat, nu o grosime în milimetri sau o recomandare de tratament. Verdele evidențiază materialul, nu nuanța sa clinică. Forma dinților și ocluzia se evaluează individual.

Un articol mai amănunțit este De ce rămân spații după aparatul dentar?

Cum refacem forma dinților după aparat?

Cel mai des prin restaurări aditive, adică adăugăm material în loc să eliminăm smalț. Sunt două variante principale: compozit aplicat direct pe dinte sau fațete ceramice.

Scopul este să obținem proporții corecte, contacte între dinți care se sprijină bine și o formă potrivită feței. Alegerea depinde de cât trebuie adăugat, de ocluzie și de posibilitatea conservării țesuturilor dentare. Am descris diferențele pe pagina despre fațete și bonding.

Ce rol are wax-up-ul după ortodonție?

Wax-up-ul este un model tridimensional al formei finale. Îl folosesc ca să văd ce spațiu este nevoie ca dinții să aibă proporțiile dorite, înainte să adaug material.

Idealul este ca planul să fie discutat cu ortodontul încă din timpul tratamentului, ca spațiul să fie distribuit pentru restaurări. Wax-up-ul se transferă apoi în gură printr-un mock-up reversibil, iar în cazul compozitului servește ca ghid printr-o cheie de silicon.

Când este momentul potrivit pentru restaurări?

După ce dinții s-au stabilizat și după ce s-a hotărât contenția. Momentul și întinderea restaurărilor se stabilesc împreună cu ortodontul, inclusiv când sunt necesare în timpul tratamentului.

Nu îndepărtez și nu modific contenția fără acordul medicului ortodont. Dacă forma dinților se modifică, contenția poate necesita adaptare sau refacere, în coordonare cu ortodontul.

Ce se întâmplă cu contenția?

Contenția rămâne importantă și după restaurări. Dinții au tendința de a se deplasa toată viața, iar restaurările nu opresc această deplasare.

Contenția poate fi fixă, lipită pe fața interioară a dinților, sau mobilă, o gutieră purtată noaptea. Alegerea o face ortodontul împreună cu pacientul, iar planul de restaurare o ia în calcul.

Ce opțiuni există?

De la cel mai conservator la cel mai extins:

  • Ajustări de finisare ortodontică, când problema este poziția.
  • Remodelări minime ale smalțului, când corecția este foarte mică.
  • Compozit aditiv direct, pentru spații mici și dinți mici.
  • Fațete ceramice, când se dorește stabilitate și control precis al formei și culorii.
  • Restaurări mai extinse, în cazuri cu uzură sau formă mult modificată. Vezi reabilitarea orală complexă.

Când nu recomand restaurări imediat?

Când poziția dinților poate fi îmbunătățită mai conservator prin ortodonție, când gingia este inflamată sau când stabilitatea dentară și planul de contenție nu au fost evaluate împreună cu ortodontul. Grăbirea restaurărilor înaintea stabilizării poate duce la lucrări care trebuie refăcute.

Reabilitarea restaurativă: etape și vizite

După finalizarea tratamentului ortodontic, poziția dinților poate fi corectă, însă forma acestora nu permite întotdeauna obținerea unor contacte și a unei funcții ideale.

Pot rămâne dinți abrazați sau erodați, diferențe de formă și proporție, spații, cuspizi insuficient dezvoltați sau contacte ocluzale și interproximale incomplete.

În aceste situații, rezultatul tratamentului ortodontic poate fi completat printr-o reabilitare restaurativă post-ortodontică.

Cum se desfășoară

1. Planificarea

Sunt analizate forma dinților, contactele și ocluzia. Prin fotografii, scanare intraorală și wax-up este stabilită morfologia finală.

2. Reabilitarea restaurativă

Dinții care necesită modificări sunt reconstruiți în principal prin tehnici adezive minim invazive cu compozit.

Pot fi refăcute forma dinților, cuspizii, crestele marginale, contactele interproximale și contactele ocluzale.

Dacă situația clinică o impune, reabilitarea poate integra și restaurări provizorii, coroane, onlay-uri sau alte restaurări indirecte.

3. Finalizare și control

Sunt verificate și ajustate contactele și ocluzia, sunt realizate fotografiile și scanarea finală și, atunci când este necesar, este refăcut retainerul pe noua situație.

Procedurile adezive sunt realizate cu izolare și, atunci când situația permite, cu magnificare optică.

Pentru pacienții internaționali

O reabilitare post-ortodontică predominant restaurativă poate necesita, orientativ, 3–4 vizite clinice.

În multe situații, tratamentul poate fi concentrat într-o deplasare de aproximativ 4–7 zile, urmată, dacă este necesar, de un control ulterior.

Timpul și numărul vizitelor se adaptează întotdeauna particularităților fiecărui pacient, numărului de dinți tratați și complexității cazului.

Reabilitări restaurative post-ortodontice

Fotografii retușate digital pentru iluminare și claritate. Documentarea prezintă un caz individual; rezultatele diferă de la un pacient la altul.

Surse

  1. Aschheim KW (ed.). Esthetic Dentistry: A Clinical Approach to Techniques and Materials. 3rd ed. Mosby, 2015.
  2. Layton DM, Walton TR. An up to 16-year prospective study of 304 porcelain veneers. Int J Prosthodont, 2007.

Informațiile de pe această pagină au caracter general și educativ. Nu înlocuiesc consultația medicală, iar indicația de tratament se stabilește doar după examinarea fiecărui pacient. Rezultatele diferă de la un caz la altul.

Începe cu o consultație și un plan

Fiecare tratament pornește de la diagnostic: examen clinic, fotografii, radiografii și, când este cazul, analiza ocluziei. Abia apoi discutăm opțiunile.

Programează o consultație